Cauta in site:
Cautare in Clinica Micomi

Testare HPV

Testarea HPV a devenit posibilă în ultimii ani ca o consecinţă logică a faptului că a fost demonstrată si acceptată ştiinţific relaţia de tip cauză-efect între infecţia persistentă cu tipurile de HPV cu risc înalt oncogen şi cancerul de col uterin. Acest progres științific deosebit, onorat cu un Premiu Nobel pentru medicină a permis ca prevenția, diagnosticul, tratamentul şi supravegherea post terapeutică a pacientelor cu patologie HPV indusă să fie asistate astăzi de tehnologii sensibile non-citologice, printre care cele de biologie moleculară ocupă un loc important.
Astfel, prezenţa în proba unei paciente a ADN-ului viral corespunzător tipurilor HPV oncogene semnalează riscul de apariţie sau deja existența precancerului sau a cancerului de col uterin. Prin corelare cu celelalte investigații, testul pozitiv HPV permite optimizarea și personalizarea deciziilor de conduit medicală și contribuie la stabilirea prognosticului de boală.
Utilitatea clinică a testării HPV derivă însă mai ales din rezultatele negative, care sunt majoritare și care au o valoare predictivă negativă foarte mare – nedetectarea virusului înseamnând că pe termen mediu riscul pacientei respective de a dezvolta precancer sau cancer cervical este foarte mic.

Istoria tehnologiilor de testare HPV cu aplicabilitate și relevanță clinică este scurtă, dar cunoaște o evoluție rapidă. Primul test HPV, constând în identificarea unui grup de 13 tipuri cu risc oncogen a fost aprobat în SUA în anul 1999 ca test de triaj pentru rezultatele citologice echivoce, interpretate ASC-US. Aplicabilitatea sa a fost extinsă în anul 2003 pentru utilizare în asociere cu citologia ca dublu test de screeening pentru femei cu vârsta de peste 30 de ani.
Generația actuală de teste de screening separă tipurile HPV16 și 18 de restul grupului de alte 12 tipuri cu risc oncogen, fapt ce permite o stratificare suplimentară a riscului și aduce în practică o nouă indicație directă pentru colposcopie.
O schimbare conceptuală internațională oficială importantă datează din aprilie 2014, când în SUA a fost aprobată utilizarea testului de detecție HPV risc înalt cu genotipare HPV16/18 ca test de screening primar, aplicabil de la 25 ani. Propunerea de coborâre a vârstei pentru primul test HPV la 25 ani este urmarea concluziilor studiului ATHENA, conform căruia proporția de CIN 3 în grupul de vârstă de 25-29 ani este de 28% din totalul CIN 3, vârstă la care studiul a înregistrat și cele mai multe erori de citire a citologiei.
Mai multe studii europene randomizate pledează de asemenea pentru înlocuirea testului citologic clasic cu testarea pentru ADN HPV ca metodă inițială de screening, concluzionând că testarea HPV reduce incidența cancerului de col mai mult decât testarea citologică : SWEDESCREEN în Suedia (N Engl J Med, 2007), POBASCAM în Olanda (Lancet, 2007), ARTISTIC în Anglia (Lancet Oncol, 2009) și NTCC în Italia (Lancet Oncol, 2010). Aceste studii au inclus 176.464 femei între 20 și 64 ani, supravegheate timp de 6 ani și jumătate.
În cazul screening-ului primar HPV, citologia funcţionează ca test de triaj al cazurilor HPV pozitive, urmând ca investigaţiile clasice cu colposcopie şi biopsie să se efectueze numai la paciente cu testare HPV pozitivă care se asociază cu citologie modificată.
Ghidurile de practică elaborate de societățile profesionale americane și europene recomandă în prezent trei variante de screening primar, considerate metode alternative: citologie repetată la interval de 3 ani, testare HPV după vârsta de 25-30 de ani, repetată de asemenea la 3 ani, sau dublul test (co-testare citologie + testare HPV) cu repetare la 5 ani.

În România, testarea HPV nu este cuprinsă în lista analizelor decontabile sau în metodologia de screening citologic şi se efectuează numai în laboratoare private.
Există în piață un număr mare de metode de testare HPV, atrăgătoare printr-un preț mic, dar nevalidate clinic.
Pe parcursul anilor, Clinica Micomi a schimbat și asimilat pe măsura dezvoltării lor tehnologii de biologie moleculară atât pentru detecţia HPV risc înalt, ca metodă de screening, cât şi pentru genotiparea individuală a 37 tipuri HPV, ca metodă de supraveghere a cazurilor de patologie precanceroasă, criteriul fiind utilizarea nu numai a tehnicilor de ultimă oră, ci mai ales a celor cu validare clinică solidă demonstrată prin studii clinice internaționale relevante.