• Tratamentul condilomatozei ano-genitale
◦ Lăsate netratate, condiloamele genitale vizibile pot dispărea spontan în timp scurt, pot rămâne neschimbate sau pot creşte în dimensiuni şi număr.
◦ În general, se poate spune că evoluţia condiloamelor genitale este variabilă şi mai greu predictibilă, fapt ce accentuează anxietatea asociată de regulă cu prezenţa infecţiei cu HPV. Totuşi, trebuie să ştiţi că după aproximativ un an, condiloamele dispar spontan la marea majoritate a pacientelor.
Puţine persoane sunt însă dispuse să aştepte pasiv ca sistemul imun propriu să rezolve situaţia şi prin urmare se prezintă la medic solicitând tratament.
◦ Scopul tratamentului este îndepărtarea condiloamelor vizibile şi/sau remiterea simptomelor. Pentru a vă înarma cu răbdarea necesară parcurgerii acestui tratament, aveţi nevoie de următoarele
Informaţii esenţiale:
◦ Nu există dovezi care să demonstreze superioritatea unui tratament faţă de altul, după cum nu există un tratament ideal care să fie eficient pentru toate condiloamele sau pentru toate pacientele.
◦ Este incert impactul pe care îndepărtarea condiloamelor îl are asupra transmiterii infecţiei. HPV poate persista un timp în formă latentă în ţesuturile din apropierea condiloamelor tratate, fapt ce explică apariţia unor noi condiloame la un timp după dispariţia celor tratate.
◦ Orice tip de tratament se asociază cu un anumit grad de discomfort şi cu diferite reacţii locale ale mucoasei şi tegumentului din zona ano-genitală, respectiv senzaţii de arsură, usturime, mici eroziuni, fapt ce obligă la evaluarea permanentă a raportului dintre beneficiile tratamentului şi riscul apariţiei unor complicaţii.
◦ Există numeroşi factori care influenţează alegerea unui anumit tip de tratament, cum ar fi: contextul medical individual (numărul, mărimea, localizarea şi extensia condiloamelor, eventuale boli asociate sau sarcina care scad imunitatea), efectele adverse posibile, aspectele financiare (costul şi durata tratamentului, numărul de vizite medicale necesare, posibilităţile de tratament accesibile) şi nu în ultimul rând preferinţele pacientei.
◦ Tratamentul poate fi medical sau chirurgical.
Tratamentul medical constă în principal în aplicarea locală pe condiloame a anumitor medicamente care se prezintă sub formă de soluţie sau cremă. Tratamentul se poate efectua la domiciliu de pacienta însăşi sau la cabinet de către medic.
Se recomandă în plus diferite tratamente care susţin imunitatea organismului, iar fumătoarele sunt sfătuite să renunţe la fumat (deoarece nicotina se elimină prin mucusul cervical şi ajută replicarea virală).
Tratamentul chirurgical se realizează sub anestezie locală prin electrocauterizare, vaporizare laser, crioterapie, secţionare chirurgicală clasică sau diatermică, în anumite situaţii selecţionate de medici.
ATENTIE!
Pentru tratamentul potrivit situaţiei personale aveţi nevoie de consult şi consiliere de specialitate.
Puteţi aplica singură un anumit tratament numai dacă acest lucru vă este recomandat în urma unui consult medical!
• Tratamentul leziunilor precanceroase
◦ Dovezile ştiinţifice acumulate privind evoluţia leziunilor cervicale preinvazive netratate arată că acestea pot progresa spre cancer într-o proporţie substanţială. În schimb, îndepărtarea leziunilor precanceroase previne dezvoltarea cancerului.
◦ Intervenţia necesară şi suficientă este locală. Ea păstrează organele genitale şi funcţiile lor, se efectuează pe cale vaginală şi se adresează zonei bolnave a colului uterin. Histerectomia totală – atunci când este vorba exclusiv de o boală precanceroasă a colului – este excesivă.
◦ În funcţie de severitatea leziunii şi de localizarea ei majoritară pe suprafaţa colului sau în canalul endocervical, precum şi de vârsta pacientei şi de contextul clinic se stabilesc cele două chestiuni esenţiale legate de tratament şi anume:
◦ tehnica potrivită (care poate fi conizaţia chirurgicală, excizia cu ansa diatermică sau cu laser)
◦ anestezia potrivită (care poate fi locală sau generală).
Toate tehnicile chirurgicale enumerate mai sus au avantajul că post operator permit efectuarea unui examen anatomo-patologic integral al leziunii rezecate. Numai din rezultatul acestui examen aflăm gradul exact de severitate a leziunii şi dacă leziunea precanceroasă a fost îndepărtată până la ţesutul sănătos.
◦ După o astfel de intervenţie conservatoare este nevoie de o supraveghere foarte atentă timp de un an, care presupune examen citologic, colposcopic şi test HPV. Majoritatea leziunilor restante sau recidivante apar în primele 6 luni de la intervenţie.
◦ Tehnicile care distrug leziunile, cum ar fi electrocauterizarea, vaporizarea laser, criocauterizarea, sunt mai simple, mai uşor de tolerat, dar nu permit verificarea ulterioară anatomo-patologică a ţesutului ars, vaporizat sau distrus prin îngheţare.
◦ De aceea, ele au indicaţii foarte limitate la anumite leziuni de dimensiuni mici, situate exclusiv pe suprafaţa colului, cu biopsie prealabilă care să nu depăşească CIN I (displazia simplă).
• Tratamentul cancerului invaziv de col uterin
◦ Atunci când examenul anatomo-patologic şi examenul clinic arată că este vorba de cancer invaziv, aveţi nevoie de un consult oncologic.
◦ Acest consult, efectuat de o echipă multidisciplinară de medici specialişti, are drept scop stabilirea schemei de tratament potrivite pentru fiecare caz în parte. Pentru aceasta, se ţine cont de forma histologică (rezultatul biopsiei), stadiul bolii, vârsta şi starea generală de sănătate a pacientei.
◦ În cazul cancerului de col este de obicei vorba de o combinaţie de tratament chirurgical, radioterapie şi chimioterapie.
În principiu, intervenţia chirurgicală se realizează prin incizie abdominală şi constă în îndepărtarea organelor genitale şi a ganglionilor pelvini.
Ea este de regulă precedată de un tratament pregătitor care constă în radioterapie.
În anumite situaţii, la tratamentul radiochirurgical se adaugă chimioterapia.
◦ Dacă trebuie să treceţi printr-un astfel de tratament, este bine să vă informaţi de la început asupra duratei tratamentului şi efectelor secundare posibile şi să vă înarmaţi cu multă răbdare şi încredere. Parcurgerea acestui tratament complex şi întoarcerea la modul de viaţă anterior diagnosticului de cancer sunt de multe ori copleşitoare. De aceea, nu ezitaţi să vorbiţi deschis cu medicii care vă îngrijesc şi să cereţi sau să acceptaţi sprijinul emotional al familiei şi prietenilor pentru a depăşi cu bine situaţia dificilă şi a putea merge mai departe.