Realizarea vaccinului antiHPV este un eveniment ştiinţific excepţional, care a deschis o nouă cale de acţiune preventivă în domeniul sănătăţii femeilor, aducând speranţa că impactul cancerului de col uterin şi al celorlalte boli induse de infecţia HPV asupra generaţiilor viitoare va fi din ce în ce mai mic.
Referitor la acest vaccin, sunt de spus câteva lucruri esențiale, care să vă ajute să înțelegeți și să depășiți discuțiile și controversele exprimate public la lansarea lui acum câțiva ani în România, în urma cărora aplicarea vaccinului în practică a fost un eșec.
De ce este utilă vaccinarea
Vaccinul antiHPV este o modalitate de prevenție primară care înarmează organismul cu posibilitatea de a contracara din start o infecție HPV.
Este demonstrat faptul că șansa unei persoane adulte active sexual de a se infecta pe parcursul vieţii cu acest virus este de 70-80%. Prevalenţa infecţiei este maximă la vârsta de 20-24 ani şi scade net după 30 de ani. La peste 90% dintre persoanele infectate, infecţia dispare spontan într-un interval cuprins între 6 luni şi 2 ani. Atunci când infecţia cu HPV risc înalt persistă peste această perioadă, ceea ce se întâmplă în 10% din cazuri, creşte semnificativ riscul de apariţie a leziunilor precanceroase şi a cancerului de col uterin.
Scopul vaccinării este prin urmare împiedicarea dezvoltării infecției HPV și implicit a consecințelor acestei infecții, dintre care cele mai grave sunt cancerele pe care virusul le poate induce în regiunea ano-genitală.
Spre deosebire de vaccinare, toate demersurile pe care femeile le fac în mod repetat pe parcursul vieții pentru a evita aceste cancere (prin examene citologice, testări pentru HPV, combinații ale acestor două teste de screening sau în viitor prin markeri imunocitochimici) au ca scop găsirea cât mai devreme posibil a eventualelor consecințe ale infecției genitale cu HPV, respectiv a formelor de precancer care sunt tratabile. Aceste proceduri alcătuiesc ceea ce în sănătatea publică se numește prevenția secundară.
Vaccinul antiHPV nu este infecțios
Vaccinurile antiHPV nu conțin deloc material genetic viral, deci nu transmit o infecție atenuată sau inactivată, cum se întâmplă în cazul altor vaccinuri cunoscute. El sunt produse artificial, prin procedee sofisticate de biotehnologie, care reușesc să imite perfect structura proteică a învelișului virusului (proteina de capsidă L1) și forma acestuia pentru a declanșa în organism dezvoltarea de anticorpi specifici. Acești anticorpi intră în acțiune numai în cazul unei posibile (şi statistic vorbind foarte probabile) viitoare infecţii HPV.
Vaccinurile antiHPV au evoluat rapid
Ca și în domeniul metodelor de investigație pentru identificarea precoce a precursorilor de cancer de col uterin, ale căror progrese le găsiți prezentate mai sus, cercetarea intensă în domeniul vaccinologiei din ultimul deceniu a dus la progrese excepționale în timp foarte scurt.
Primele două vaccinuri sunt disponibile în lume de aprox. 10 ani.
Ambele se referă la cele două tipuri de HPV mai agresive dintre cele cu risc oncogen (16 şi 18), care sunt considerate responsabile pentru aprox. 70% dintre cancerele de col uterin, iar unul dintre ele acoperă de asemenea două tipuri cu risc scăzut (6 şi 11).
Cel mai nou tip de vaccin este disponibil în lume din aprilie 2015 și este nonavalent, adică pe lângă cele 4 tipuri HPV inițiale (16, 18, 6, 11), acesta se referă în plus la alte 5 tipuri de HPV, toate cu risc înalt (31, 33, 45, 52, 58). În felul acesta, prevenția primară acoperă 90% din cauzele de cancer de col uterin și contribuie de asemenea în foarte mare măsură la prevenirea altor localizări ale bolii neoplazice HPV induse (90% cancer vulvar, 85% cancer vaginal, 90-95% cancer anal).
Când se poate face vaccinarea
Momentul ideal de administrare şi eficienţa maximă a vaccinării sunt înainte de debutul vieţii sexuale, adică înainte de posibila infectare cu unul din tipurile de virus conţinute de vaccin. Vârsta optimă recomandată este de 11-12 ani, iar cea minimă de 9 ani.
Indicația principală este pentru adolescente şi femei tinere, active sexual, sub vârsta de 26 ani.
Există studii care arată că vaccinul este eficient și după această vârstă.
Vaccinul este recomandat și băieților și bărbaților între 9 și 26 ani, pentru prevenția cancerului și precancerului anal și a condilomatozei ano-genitale.
In ce constă practic vaccinarea și ce reacții adverse poate avea?
Vaccinarea HPV se realizează pe parcursul unei perioade de 6 luni, prin administrarea intramusculară (de obicei în braţ, în muşchiul deltoid) a 3 doze identice de vaccin, de 0,5 ml fiecare.
Intervalul dintre doze este specific fiecărui tip de vaccin
Studiile privind siguranța vaccinului descriu în majoritate reacții adverse locale la locul injectării. (durere, umflătură, înroşire locală) şi generale în 2,3% din cazuri (febră, grață, durere de cap, stare tranzitorie de leșin).
Testarea HPV si vaccinarea antiHPV
Indicaţia de testare HPV înainte de vaccinare se referă exclusiv la pacientele eligibile care au viaţă sexuală. Datorită costurilor implicate, testarea HPV este descurajată în programele internaționale de vaccinare.
Cu cât vaccinurile sunt mai multivalente, cu atât interesul testării HPV trece de la testele de screening pentru detecția tipurilor cu risc oncogen, la testele de genotipare. Prin testarea HPV putem obţine informaţii strict referitoare la infecţiile HPV curente. O infecţie HPV anterioară momentului testării, față de care s-a dezvoltat deja o imunitate naturală în mod spontan, nu se mai poate obiectiva prin tehnicile pentru uz clinic disponibile în prezent.
Genotiparea efectuată înainte de vaccinarea HPV reprezintă singura posibilitate disponibilă în prezent de a obţine informaţii privind eficienţa scontată a vaccinării.
Genotiparea efectuată după vaccinarea HPV este utilă pentru identificarea infecţiilor ulterioare cu tipuri de HPV diferite de cele faţă de care vaccinul conferă protecţie.
IMPORTANT
- Vaccinul HPV este preventiv. El nu are efect terapeutic asupra infecţiilor HPV curente sau a leziunilor deja existente !
- Persoanele vaccinate trebuie să continue să participe la programul de screening, independent de vaccinare (ex. citologic Babeș-Papanicolaou, testare HPV sau co-testare). Prevenția primară nu este suficientă pentru a vă feri de cancer !
- Vaccinarea nu exclude menţinerea unui comportament sexual în siguranţă. Vaccinul nu previne alte boli cu transmitere sexuală !
- Este de preferat ca toate cele trei doze de vaccin să fie administrate în afara unei sarcini. Dacă sarcina apare după începerea seriei de vaccin antiHPV, este prudent ca ultima sau ultimele doze să se administreze după sarcină.
- Efectul vaccinării este parţial dacă din diferite motive nu se respectă recomandările privind numărul de doze şi intervalul între administrarea acestora.
