Imunohistochimia reprezintă combinația între două știinte: imunologia și histochimia. Ea are ca scop evidențierea proprietăților antigenice ale unor substanțe dintr-un țesut utilizând anticorpi monoclonali sau seruri polireactive.
Metodă precisă și sensibilă, imunohistochimia se bazează pe aplicarea anticorpilor care se vor fixa de antigenele corespunzătoare pe secțiuni histologice. Deși specifică, reacția nu are valoare diagnostică de sine stătătoare, ci numai în contextul și prin corelare cu aspectul histopatologic al preparatului colorat standard.
Testele de imunohistochimie contribuie la rafinarea atât a diagnosticului pozitiv, cât și al celui diferențial.
Semnul distinctiv al unei reacţii adevărat pozitive este colorare omogenă în celule individuale sau într-un grup de celule. În funcţie de antigenul folosit, reacţia pozitivă poate fi văzută la nivel membranar, citoplasmatic (difuz sau perinuclear) și/sau intranuclear.
Rezultatul se exprimă în procente sau cu simboluri matematice urmând următoarele criterii : +++ supraexprimare, difuz pozitivă, + pozitiv, +/- slab pozitiv.
Markeri pentru colul uterin:
p16ink4a este cel mai important marker pentru colul uterin.
Diagnosticul histopatologic CIN, considerat standardul de aur pentru diagnosticul leziunilor premaligne, se bazează pe identificarea unor modificări arhitecturale bine definite în structura epiteliului cervical. Cu toate acestea, în ciuda specializării anatomo-patologilor în patologia ginecologică şi a duratei experienţei în domeniu s-a demonstrat în mod repetat că există diferenţe semnificative de interpretare între diferiți anatomo-patologi, atât în privinţa diagnosticului, cât şi în gradarea severităţii biopsiilor cervicale.
Anumite situații, cum ar fi atrofia, metaplazia imatură, inflamația severă însoțită de modificări epiteliale reactive, leziunile CIN de dimensiuni foarte mici, varianta eozinofilică a CIN II – un tip de neoplazie cu caracteristici atât de displazie, cât și de metaplazie, reprezintă dificultăți importante de diagnostic histopatologic. Sub- sau supraestimarea diagnosticului CIN schimbă hotărâtor conduita medicală și are repercursiuni importante asupra pacientelor.
Numeroase studii au demonstrat că p16ink4a, un inhibitor al kinazei cyclin dependente, în mod normal o proteină implicată în mecanismul de reglare a ciclului celular, se supraexprimă în celulele cervicale transformate de HPV cu risc înalt, ca o consecință a inactivării funcționale a pRb de către E7.
În secțiunile histologice cu leziuni HPV induse p16ink4a se exprimă intens, cu pattern difuz continuu și reprezintă un biomarker foarte util în identificarea acelor celule cu expresie activată a oncogenelor HPV.
Numeroase studii au demonstrat că detecţia p16INK4a prin colorare imunohistochimică a preparatelor histologice îmbunătăţeşte reproductibilitatea diagnosticului leziunilor intraepiteliale și scade în acest fel variabilitatea interobservatori.
Deși diagnosticul histopatologic se formulează în principal pe preparate colorate hematoxilină-eozină, întrucât scopul principal în evaluarea biopsiilor de col este identificarea corectă a leziunilor cu risc înalt pentru progresie către cancer invaziv, coloraţia imunohistochimică p16INK4a trebuie privită ca un mijloc diagnostic adiţional modern şi obiectiv deosebit de util.
Ki67/MIB1, marker de proliferare nucleară.
Fiind o proteină nucleară, antigenul Ki67 etichetează toate celulele ce participă activ la diviziunea celulară, respectiv faza G1 (pre-sinteza ADN), faza S (sinteza ADN), G2 (post-sinteza) şi M (mitoza).
Ki67/MIB1 este negativ în modificările reactive și atrofice fiind cel mai util marker în tranșarea diagnosticului diferențial între atrofie și leziunile intraepiteliale de grad înalt asociate cu atrofia.
Markeri pentru endometru:
– receptorii steroizilor sexuali de progesteron (PR) și estrogen (ER)
Aceștia sunt markerii nucleari si citoplasmatici care variază în timp, cât și în diferite zone ale endometrului normal pe toată perioada ciclului menstrual, variații care pot fi utile în algoritmul de evaluare a fertilității.
Receptorii steroizilor sexuali endometriali sunt folosiți ca factori de prognostic și tratament în variate forme de adenocarcinoame uterine.
Receptorul de estrogen este negativ în adenocarcinomul endocervical și pozitiv în adenocarcinomul de endometru.
Combinația acestor receptori cu alți markeri (vimentina și p53) este utilă în stabilirea localizării (endocervicală sau endometrială) și a subtipurilor histologice de adenocarcinoame uterine.
– p53, marker nuclear util în leziunile vulvare HPV negative.
– Vimentina, marker stromal, pozitiv în celulele epiteliale din faza proliferativă a endometrului, negativ in adenocarcinomul endometrioid endocervical și pozitiv în cel de corp uterin.
– p63, marker nuclear din familia p53, pozitiv în carcinoamele scuamoase cu celule bazale, cu celule tranziționale, tumori neuroendocrine, negativ în adenocarcinoame.
– CEA (antigenul carcinoembrionar), marker citoplasmatic focal pozitiv în carcinoamele scuamoase, pozitiv în celulele tumorale din adenocarcinomul „in situ” și negativ în celulele mucosecretante normale, negativ în adenocarcinomul endometrioid nonmucosecretant.
