Cancerul colului uterin este o tumoră malignă care afectează femei de toate vârstele.
Pe plan mondial, peste 80% din toate cazurile de cancer al colului uterin se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare, unde nu se desfăşoară o activitate sistematică de depistare precoce şi de prevenire a acestei boli.
În statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Romania are cea mai înaltă rată a mortalităţii prin cancer de col din Europa.
ATENȚIE!
• În perioada precanceroasă nu există simptome care să oblige femeia să meargă la medic şi nici posibilitatea de stabilire a diagnosticului la examenul ginecologic obişnuit, cu ochiul liber, deoarece anormalităţile celulare incipiente nu modifică aspectul colului. De aceea, trebuie să efectuaţi periodic şi preventiv examenul citologic Babeş-Papanicolaou, preferabil în asociere cu testarea pentru HPV după vârsta de 25 – 30 de ani.
• Atunci când este depistat precoce, cancerul de col poate fi tratat cu o rată foarte mare de vindecare; mai mult decât atât, majoritatea cancerelor de col pot fi prevenite prin detectarea şi tratamentul leziunilor pre-canceroase.
• Nedepistat şi netratat, cancerul de col uterin se poate întinde spre alte organe şi poate duce la deces.
Principalul factor de risc este infecţia persistentă cu tipurile de HPV cu risc înalt.
FACTORI DE RISC
Multe femei au auzit de faptul că vârsta foarte tânără la debutul vieţii sexuale şi numărul mare de parteneri sexuali reprezintă factori care pot creşte riscul de a dezvolta cancer de col uterin şi se tem că persoanele apropiate ar putea gândi aceste lucruri despre ele.
Este important să ştiţi că, deşi aceşti factori cresc în mod evident riscul de a dobândi o infecţie cu HPV, există multe femei care au avut un singur partener sexual şi au o infecţie cu HPV care uneori duce la leziuni precanceroase sau la cancer al colului uterin.
De aceea, persoanele care află că au o infecţie genitală cu HPV nu trebuie să se simtă stingherite sau etichetate dacă vorbesc despre acest subiect, ci trebuie să solicite consiliere medicală de specialitate pentru a înţelege situaţia în care se află şi pentru a putea participa şi colabora la stabilirea unui plan de tratament.
Deficienţe ale sistemului imunitar pot de asemenea favoriza transformarea unei leziuni precanceroase în cancer.
Fumatul, alte boli sau infecţii grave concomitente pot slăbi apărarea organismului şi favoriza infecţia cu HPV.
Utilizarea îndelungată (peste 7-10 ani) a pilulelor contraceptive, deşi controversată, este considerată ca favorizantă pentru infecţia cu HPV.
Cancerul de col nu se moşteneşte genetic, ci este consecinţa infecţiei HPV. Totuşi, cu toate că infecţia HPV reprezintă cauza necesară, ea nu este şi suficientă în dezvoltarea cancerului.
Cercetarea ştiinţifică se focalizează în prezent asupra aşa-numitei “susceptibilităţi genetice” care poate lămuri de ce numai o parte din persoanele infectate cu HPV dezvoltă o infecţie persistentă, din care numai o mică parte fac leziuni minore şi o şi mai mică parte fac leziuni de grad major sau cancer.
FORME HISTOLOGICE PRINCIPALE SI STADIALIZARE
Forme histologice
Cancerul se clasifică după aspectul histopatologic (la microscop).
Există astfel două forme histologice principale, care derivă din creşterea aberantă a celor două epitelii ce acoperă colul uterin şi anume: carcinomul scuamos (cel mai frecvent, reprezentând aproximativ 80-90% din cazuri) şi adenocarcinomul (respectiv restul de 10-20%). O cincime dintre adenocarcinoame prezintă ambele aspecte histopatologice, formă care se numeşte carcinom adenoscuamos sau mixt.
Cercetările medicale au arătat că în apariţia ambelor tipuri de cancer de col Virusul Papilloma Uman (HPV) joacă rolul esenţial.
Cele două tipuri principale de cancer de col uterin au aspecte epidemiologice şi evoluţii diferite şi pun probleme diferite de diagnostic.
Carcinomul scuamos
Forma cea mai frecventă de cancer de col debutează cu o fază precanceroasă lungă, pentru care există metode şi mijloace medicale simple, care permit să fie depistată, tratată şi vindecată în imensa majoritate a cazurilor. În limbaj medical, această fază se numeşte Neoplazie Cervicală Intraepitelială (cu acronimul “CIN” preluat din limba engleză) sau displazie cervicală.
Trecerea de la precancer la cancer se face de obicei după 8-10 ani. Excepţional, în condiţiile unei imunităţi scăzute, la persoane cu anumite susceptibilităţi genetice sau în cazul unei agresivităţi virale deosebite, această transformare poate avea loc mult mai repede, chiar în mai puţin de un an.
De asemenea, leziunile de tip CIN şi carcinomul scuamos, faţă de care există un consens medical internaţional bine definit cu privire la diagnostic şi conduită, au şi o localizare care favorizează identificarea precoce (suprafaţa colului este accesibilă pentru recoltarea citologiei, examinare colposcopică şi prelevarea biopsiei).
Scăderea numărului de cazuri noi şi de decese prin cancerul de col uterin din ţările cu program sistematic de depistare a acestei boli s-a realizat prin diminuarea acestui tip majoritar de cancer.
Adenocarcinomul de col uterin
Forma mai rară de cancer de col apare de obicei în jurul vârstei de 45 de ani, dar se întâlneşte din ce în ce mai des şi la vârste foarte tinere, respectiv la 20-30 de ani.
Spre deosebire de carcinomul scuamos care a scăzut progresiv în lume în ultimii 40 de ani prin aplicarea programelor de depistare, în ultimul timp se înregistrează o creştere a frecvenţei adenocarcinomului pe plan mondial şi în special la femei mai tinere, din motive încă neelucidate.
Evoluţia naturală a adenocarcinomului este incomplet cunoscută. El nu parcurge etape precanceroase la fel de uşor identificabile ca leziunile de tip CIN şi nu există criterii histologice unanim acceptate pentru leziunile precoce (cum sunt cele glandulare in situ, microinvazive sau displazia glandulară).
Localizarea preponderentă în canalul cervical face de multe ori foarte dificilă recoltarea adecvată de probe din aceste leziuni şi imposibilă identificarea colposcopică. De asemenea, leziunile glandulare sunt de multe ori multicentrice.
Creşterea numărului de cancere endocervicale, care au o mai mică probabilitate de identificare precoce este una din explicaţiile faptului că, deşi numărul victimelor cancerului de col a scăzut foarte mult, această boală nu a dispărut nicăieri în lume.
Stadializare
“Stadiile” reprezintă o apreciere medicală a gradului de severitate a cancerului în funcţie de întinderea bolii faţă de localizarea iniţială.
Conform unor practici şi studii agreate internaţional în oncologie, pentru fiecare stadiu se recomandă o anumită secvenţă de măsuri terapeutice.
Stadiul I – celulele canceroase se află numai la nivelul colului;
Stadiul II – tumora s-a extins la treimea superioară a vaginului (IIA) sau spre ţesuturile din imediata vecinătate a colului (IIB);
Stadiul III – tumora s-a extins la cea mai mare parte a vaginului (IIIA) sau până la ganglionii limfatici şi ţesutul situat în apropierea peretelui pelvin (IIIB);
Stadiul IV – tumora s-a extins la organele vecine (vezică sau intestin) sau mai departe, în afara pelvisului.
ATENȚIE!
Nu uitaţi să solicitaţi anual un examen ginecologic şi o citologie Babeş-Papanicolaou! Ele vă pot salva viaţa!
