Deși în literatura de specialitate este descrisă posibilitatea apariției cancerului de col uterin cu evoluție rapidă, situație tristă pe care o întâlnim uneori în viața reală, în marea majoritate a cazurilor de cancer de col, între momentul contactării unei infecții HPV cu risc înalt și apariția acestei boli trec mai mulți ani.
În majoritatea cazurilor, este prin urmare timp suficient pentru ca modificările pe care infecția HPV persistentă le provoacă la nivelul celulelor care acoperă colul uterin să poată fi identificate și îndepărtate pentru a stopa degradarea țesutului respectiv și a înlătura astfel riscul de apariție a cancerului.
Evoluția lentă a bolii, faptul că până la apariția cancerului modificările premergătoare nu produc simptome și nici nu se observă la examenul ginecologic uzual cu ochiul liber, faptul că în afara examenului citologic Babeș-Papanicolaou există din ce în ce mai multe posibilităţi de a identifica riscul de precancer sau cancer, precum și faptul că pentru modificările inițiale există tratament, care în plus este unul strict local și care de cele mai multe ori se efectuează în ambulator, sunt principalele motive care justifică necesitatea efectuării unor investigații preventive și demonstrează în același timp eficacitatea acestora.
În decursul anilor, faza precanceroasă a primit diferite denumiri științifice, corespunzătoare gradului mai mic sau mai mare de afectare a epiteliului scuamos: displazie, carcinom in situ (CIS), neoplazie cervicală intraepitelială (CIN). Toate aceste denumiri mai vechi și subclasificările lor se întâlnesc încă în buletinele histopatologice (rezultatele biopsiilor de col).
Clasificarea OMS 2014 înlocuiește termenul CIN cu cel de «leziune», care este similar cu termenul utilizat în Sistemul Bethesda de raportare a rezultatelor examenului citologic şi în consonanță cu progresele înregistrate în cunoașterea biologiei infecției HPV, care presupune atât posibilitatea de vindecare, cât şi pe cea de transformare progresivă în cancer.
Rezultatele biopsiilor de col care reflectă modificările necanceroase ale epiteliului scuamos, se formulează astfel:
a. Leziuni de grad scăzut (LSIL) – care regresează de obicei spontan, fără tratament. De aceea, pentru ele prima opțiune este supravegherea.
b. Leziuni de grad înalt (HSIL) care au o probabilitate mai mare de transformare în cancer scuamos invaziv, decât șanse de regresie. Deoarece nu există criterii medicale de siguranță privind modul și ritmul acestora de evoluție, toate leziunile de grad înalt se tratează (se îndepărtează).
O altă formă de precancer al colului uterin are ca localizare epiteliul de tip glandular și se numește adenocarcinom in situ (AIS). Netratat, acest precancer are risc mare de progresie către adenocarcinomul invaziv.