HPV este prescurtarea în limba engleză de la Virusul Papilloma Uman.
Denumirea derivă din faptul că anumite tipuri de virus produc papiloame (cunoscute şi sub denumirea de condiloame, veruci sau negi), care sunt formaţiuni tumorale necanceroase (benigne).
• HPV denumeşte un grup de virusuri ADN care cuprinde peste 100 de tipuri diferite, dintre care peste 30 infectează tractul genital şi se transmit pe cale sexuală.
Pe baza asocierii lor cu cancerul genital, virusurile HPV se clasifică în tipuri cu risc scăzut şi tipuri cu risc înalt. Există şi o categorie cu risc considerat mediu, din care fac parte tipurile 53 şi 26.
• Cercetările epidemiologice iniţiale au consacrat 13 tipuri HPV cu risc înalt (oncogen): 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Studii mai recente incriminează alte 2 tipuri HPV în etiologia unor cancere de col uterin (HPV 73 şi 82) şi reclasifică în grupul cu risc înalt tipul HPV 66, considerat până de curând cu risc mediu (potenţial probabil oncogen).
• Cele mai multe infecţii HPV sunt benigne, asimptomatice şi trecătoare. Aproximativ 70% din femeile infectate devin HPV negative într-un interval de 6-12 luni şi la aproximativ 90% HPV se negativează într-un interval de doi ani. Unele femei cu infecţie tranzitorie HPV pot dezvolta modificări citologice (ASC-US, LSIL), care regresează spontan.
• Mecanismul prin care infecţia HPV dispare este dezvoltarea progresivă a unui răspuns imun. Cu toate acestea, este posibil ca virusul să rămână într-o formă latentă nedetectabilă, din care să se reactiveze la distanţă de ani de zile, fapt ce explică detectarea virusului la femei în vârstă, cu relaţii reciproc monogame.
• Numai aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc înalt dezvoltă infecţii persistente. Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin.
• Peste 40% din infecţiile HPV sunt infecţii multiple, cu două sau mai multe tipuri de HPV.